Scriitorii și poeții Îl slăvesc pe Dumnezeu, Toți i-aplaudă cu râvnă, Nu-i aplaud numai Eu. Ce s-aplaud, mincinoșii? Cu minciuni ce-aduna fani, Înșirând frumos cuvinte, Pentru nume, pentru bani? Tot întortochind catrene Întru slava Domnului, Își conving oile - fanii Că e Mare cel ce nu-i. Sunt ei proști, n-au fost la scoală? Când s-a spus din clasa-ntâi Cum făcut e universul? Scriitor? Dar prost să fii? Nu sunt proști, nu-i Evul Mediu, Au cu toții internet, Dar așa-i acum la modă, Dacă vrei să fii poet. Dumnezeu la ei mister e, Al creaţiei e hrana, De le iei cuvântul magic Mort poetu-i, ruptă-i pana. Fiţi poeţi ca Eminescu, Mai lăsati-l pe Isus, E ușor a scrie versuri Când nimic nu ai de spus. E mai greu fără mistere Să scrii poezie, știm... Însă vers fără minciună Noi vrem ca să preţuim. Vitalie Lisnic, 11.06.2018